Ce aș face eu? Hmmm …Dar tu?

Azi m-am trezit cu un chef de viață. O să urmeze ora de dans. Viața nu e mai frumoasă cu dans și cântec? O melodie de jale , de iubire și parcă ai scuipat tot. Ești cântărețul care nu știe toate versurile dar e purtat de val. Până cineva te aduce cu picioarele pe pământ ai voie să falsezi, să trăiești și să respiri cântecul. Pănă atunci ești într-o lume în care toate emoțiile te invadează și ai senzația că poți face orice.

În primul rând i-aș da glas Pământului să vorbească, să plângă să zică tot ce nu vedem și auzim. Să ne pedeapsească pentru tot ce i-am făcut și îi facem fără să ne pese de consecințe. Să se enerveze pe noi și să ne scuture bine de tot. Poate așa am știi de frică.

Dacă aș avea puteri pentru o zi aș vrea să fac multe. Aș lua de la cei bogați și aș da la cei săraci. Poate săracul nu va știi ce înseamnă bogăția și va reveni rapid la statutul lui fără regrete. Dar bogatul sigur se va simții altfel. Va simți ce înseamnă nesiguranța, frica, grija zilei de mâine, munca de dimineața pănă seara.

Cum copacul toamna se scutură de frunze așa aș face cu cei bogați . Mă refer la cei bogați pe nedrept. Cei care și-au umplut coșulețele cu merinde și nu au mai lăsat și la cei cinstiți nimic. La cei care mint și nu fac decât rău, la cei care se gândesc numai la ei. La cei care se trezesc de dimineață și împart rău gratuit.

I-aș scutura de frunze și le-aș da altele noi. Le-aș da o zi să reflecteze și să vadă tot ce au făcut pănă atunci. Să aibă posibilitatea să se schimbe.

După aș împărții iubirea. La fiecare să ajungă nimeni să nu rămână fără.

De ce iubire?

Pentru că iubirea asta e pe fugă. Unul ajunge să iubească, că celălalt are tot timpul altceva de făcut. Azi iubești prin site-urile de socializare, unde totul este frumos expus ca dulcețurile aliniate frumos în cămară. Întinzi repede mâna spre una care te atrage și la care ai poftit. Nu știi cât te va ține dar sortimente sunt din plin. Se găsesc atât timp cât tu scotocești.

Aș împărți iubire celor care vorbesc frumos de ea dar care nu au întalnit-o. Le-aș da o zi să vadă iubirea în toate formele ei. Să vadă iubire, să împărtășească. Să se lipească de ea și să nu îi mai dea drumul niciodată.

Aș mai vrea ca bolile să dispară și lumea să fie fericită

Aș vrea ca bolile necruțătoare să dispară. Să ștergem cu buretele tot și să o luăm de la capăt. Nu zic că nu ar apărea din nou boli, dar lumea ar avea timp să fie fericită un timp. Un timp când nimic nu îi apasă , nu le consumă lacrimile, nopțile , timpul, banii, sănătatea.

Aș opri puțin timpul în loc

Unde părinții să nu îmbătrânească, unde bunicile și bunicii să nu ne părăsească, unde animalele de companie să nu plece de langă noi. Timp care e prea rapid, care nu iartă pe nimeni.

Aș vrea să merg în Mexic, în sanctuarul Las Lajas, Columbia, în Peru, Bolivia, Venezuela, Uruguay, Paraguay. Stai așa să am globul în mînă mea și să aleg câte o țară. Nu m-aș plictisi. Totul să nu se rezume la bani. Banii să nu mai existe. Să fiu personajul dintr-o carte. Oare ce carte mi-aș alege?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s