Ce este omul?

Un gând, un an, un anotimp neînțeles, o ploaie de vară, un zâmbet și-un plâns laolaltă, o iarnă geroasă, un animal sau o fiară, un sfânt sau păgân când știe ce vrea, o îmbrățișare, o tăcere de gheață, o vorbă murdară, un prizonier sau evadat, război, pace , răzbunare. E o sete continua de cunoaștere, de hrana, iubire. E prezent, trecut și poate Viitor ?

E vorba care o spune și după dispare. E întoarcere, încercare, iertare, uitare, plânset, urlet, iubire e viață. Și după iar se începe acest joc în ritm de nebun.

Sunt oamenii actori?

Actori care joacă roluri mărețe sau mărunte. Important ce cauți, ce găsești și ce decizi să faci.

Pot fi cine vor ei să fie atât timp cât își desfășoară piesa . După piesa, masca dispare. Ajung cine erau înainte sau se pierd.

E omul o furtună dezlănțuită: de fapte, vorbe și gânduri?

Omul e toate fiarele la un loc și tot nu ști cine-i. E șarpele ce vorbește prin el și vrea să mai guste o dată din măr, e leu sau tigrul care pune stăpânire, un șoim sau un vultur, o insectă mică de tot, ce nu poate fi văzută și care poate fi zdrivită ușor.

În Grecia acum mulți ani am întâlnit un băiat din Gaza. Îmi vorbea de războaie, de chin, de groază. Cum el singurul din familie a reușit să fugă. Reușise să fugă de faptele care se desfășurau dar nu de gândurile care îl invadau. În fiecare zi era un buletin de știri. Când ne întâlneam el îmi mai povestea din infernul lui și eu ascultam. Nu puteam face nimic decât să îl las să vorbească. Nu știam altceva ce să fac. Mi-a rămas în minte tot ce mi-a zis. Ma întristat atunci și acum când mă gândesc. Omul e fiară, distruge ce poate, conștient și fără regret.

În Italia am întâlnit o bătrânică de 80 de ani care făcuse o avere prin muncă. Devenise sclava banilor. Gustul banilor i-a plăcut. Nu a mai vazut munca ca o povară, atât timp cât banii vorbeau.

Îmi povestea din tinerețea ei. Cum a început munca de mic copil, cum căra peștele kilometrii pe jos. Cum tatăl său a cumpărat un hambar și l-au transformat în magazin. Cum se trezea la 3 dimineața și cumpăra tot din târgul din față de la țărani. Cumpăra pe nimic și după vindea dublu sau triplu. Cum a fost furată de hoți cu mașina, având geanta doldora de bani.

Dar în toate conversațiile ei erau numai banii și munca, sau viciversa. Nu avea timp de nimic altceva.

Fetele ziceau pe de altă parte că nu au avut parte de mamă, de păpuși sau de o mângâiere, o vorbă bună. Erau pasate la vecina care se ocupa de tot. Aveau tot dar concret nimic.

Omul poate să aibă orice vrea , ce își alege, el decide cum și ce, cât. Început și sfârșit. El trage linia, o șterge, o ia de la capăt. Decizii, cuvinte, fapte, gânduri, el e maiestrul.

Voi reveni cu amintiri .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s