Gânduri personale așternute pe o foaie

Ce este omul?

Un gând, un an, un anotimp neînțeles, o ploaie de vară, un zâmbet și-un plâns laolaltă, o iarnă geroasă, un animal sau o fiară, un sfânt sau păgân când știe ce vrea, o îmbrățișare, o tăcere de gheață, o vorbă murdară, un prizonier sau evadat, război, pace , răzbunare. E o sete continua de cunoaștere, de hrana, iubire. E prezent, trecut și poate Viitor ?

E vorba care o spune și după dispare. E întoarcere, încercare, iertare, uitare, plânset, urlet, iubire e viață. Și după iar se începe acest joc în ritm de nebun.

Sunt oamenii actori?

Actori care joacă roluri mărețe sau mărunte. Important ce cauți, ce găsești și ce decizi să faci.

Pot fi cine vor ei să fie atât timp cât își desfășoară piesa . După piesa, masca dispare. Ajung cine erau înainte sau se pierd.

E omul o furtună dezlănțuită: de fapte, vorbe și gânduri?

Omul e toate fiarele la un loc și tot nu ști cine-i. E șarpele ce vorbește prin el și vrea să mai guste o dată din măr, e leu sau tigrul care pune stăpânire, un șoim sau un vultur, o insectă mică de tot, ce nu poate fi văzută și care poate fi zdrivită ușor.

În Grecia acum mulți ani am întâlnit un băiat din Gaza. Îmi vorbea de războaie, de chin, de groază. Cum el singurul din familie a reușit să fugă. Reușise să fugă de faptele care se desfășurau dar nu de gândurile care îl invadau. În fiecare zi era un buletin de știri. Când ne întâlneam el îmi mai povestea din infernul lui și eu ascultam. Nu puteam face nimic decât să îl las să vorbească. Nu știam altceva ce să fac. Mi-a rămas în minte tot ce mi-a zis. Ma întristat atunci și acum când mă gândesc. Omul e fiară, distruge ce poate, conștient și fără regret.

În Italia am întâlnit o bătrânică de 80 de ani care făcuse o avere prin muncă. Devenise sclava banilor. Gustul banilor i-a plăcut. Nu a mai vazut munca ca o povară, atât timp cât banii vorbeau.

Îmi povestea din tinerețea ei. Cum a început munca de mic copil, cum căra peștele kilometrii pe jos. Cum tatăl său a cumpărat un hambar și l-au transformat în magazin. Cum se trezea la 3 dimineața și cumpăra tot din târgul din față de la țărani. Cumpăra pe nimic și după vindea dublu sau triplu. Cum a fost furată de hoți cu mașina, având geanta doldora de bani.

Dar în toate conversațiile ei erau numai banii și munca, sau viciversa. Nu avea timp de nimic altceva.

Fetele ziceau pe de altă parte că nu au avut parte de mamă, de păpuși sau de o mângâiere, o vorbă bună. Erau pasate la vecina care se ocupa de tot. Aveau tot dar concret nimic.

Omul poate să aibă orice vrea , ce își alege, el decide cum și ce, cât. Început și sfârșit. El trage linia, o șterge, o ia de la capăt. Decizii, cuvinte, fapte, gânduri, el e maiestrul.

Voi reveni cu amintiri .

Angajatorii de pe piața din România vor angajați cu performanțe de Oxford și salarii de Cooperativă.

De ce spun asta?

Companiile de top caută angajați cu performanță și oferă niște salarii mizere care sunt numite ”salarii motivante ‘‘ sau ‘‘pachete salariale atractive ‘‘. Salarii cu care abia supraviețuiesti în Romania. Nu toată lumea știe IT și nu toată lumea lucrează în IT. Nu toată lumea are pile ca să stea acolo de fațadă și să curgă banii gârlă, alții mai fac și facultăți, doctorate, cursuri ca la final abia să supraviețuiască și prostul clasei să fie înaintea lui. Nu toată lumea are noroc să aibă firme, să își deschidă firme sau să moștenească ceva. Alții trebuie să dea din coate greu și bine. Cinstit. O viață întreagă muncită și plătită mizer.

Prostul care abia știe să vorbească corect gramatical dar e invitat la televizor, ține conferințe, îți dă sfaturi de viață la cum a reușit el, când el abia știe ce e cu el. Iar mă abat de la subiect. Revenim.

Așa joburi care oferă o ”echipă dinamică” cu ”posibilități de avansare” și traininguri care să te ajute să te dezvolți mai bine în ceea ce privește clientul sau munca în echipă.. Zău așa. Gogoși ieftine vândute. Cu niște salarii de ultima speță sigur eu asta caut. Echipa rachetă să mă salveze. Dacă ar putea să stoarcă oamenii ca pe lâmâi ar fi bine și convenabil. Lămâile costă puțin și se găsesc de cumpărat. Astea sunt corporațiile, pănă la urmă se găsește unul să fie Supermanul lor cu superputeri.

Posibilități de avansare asta e altă glumă bună. Totul are preț și e de vânzare. Cum se vând și promovările. E de fațadă partea asta. Nu e o certitudine. Toți știm pe cineva care e pus acolo în frunte pe nedrept.

O doua minciună vândută e program flexibil și adaptat nevoilor tale . Zău? Și când auzi că programul e de la 10: 00- 21:00 vreau să le zic una și bună. E flexibil că poți alege ori 10:00 19:00 sau 12:00 21:00. La banii care îi oferi nu vrei să lucrez și în weekend, de sărbători sau să renunț și la cele 21 de zile de concediu? Să uit de mama, tata, câine, copil, și să mă mut în firmă?

Eu nu înțeleg nici strategia lor, nimic. De ce nu poți lucra mai puțin și mai eficient? De ce trebuie să muncim ca sclavii și plătiți în mizerie. Știu răspunsul Asta e România.

La rubrica unde apare descrierea postului trebuie să cauți un translator deoarece totul e în engleză și lista aia nu se mai termină. Trebuie să știi să faci de toate. O rețetă cu îngrediente pentru felul unu , doi, și desert. Asta vreți. 2 sau chiar 3 în unu. Să muncești cât doi să fii plătit numai să supraviețuiești. Că nici nu scapi bine din junglă că maine iar de la capăt.

Voi vreți performanțe de Oxford și salarii de Cooperativă ca să vă îmbogățiți. La finalul anului faceți bilanțul și ne aratați ce profit a- ți făcut. Ne felicitați cu zâmbetul pe buze dar ne râdeți în nas în același timp. Nu vă pasă de noi, cât vă pasă de voi.

De ce ne sufocă publicitatea?

Ce este publicitatea?

”O formă de comunicare care are ca scop, direct sau indirect, promovarea bunurilor şi serviciilor pentru vânzarea lor consumatorilor indiferent de mijlocul de comunicare utilizat”.

Ea îmbracă multe forme și este folosită în toate suporturile media, tipărite, radio, tv , cinematografie, telefon .

Am înteles că publicitatea este sufletul comerțului dar asta nu înseamnă că poate să faca ce vrea cu noi. E sufocantă. Auzi așa de des publicitate că nici nu ști cum te mai cheamă. Îți invadează creierul și vor să intre în casa ta cu forța. Toată lumea își face publicitate. Uneori nici nu înteleg unele publicități. Unele sunt mai ok, nu așa sufocante dar unele fără sens.

Azi e o zi obișnuită. Deschid mailul și iar sunt bombardată de promisiuni și sfaturi care nici nu le-am cerut. Sigur m-am dezabonat, așa îmi amintesc. Trebuie să fac curat din nou.

Siteu-ri cu promoții, zile care sunt bătute în cui, o avalansă . Tot timpul se strecoară în căsuța mea de mail, nici nu mai am timp să țin pasul cu ele. Sunt mai rapide ca mine.

Publicitatea vinde. Dar spune ea tot timpul adevărul? Publicitatea a devenit o artă. Din ce în ce mai bună să te păcălească. Câte lucruri nu ai cumpărat din cauza publicității și s-au DOVEDIT o țeapă? Îți vindeau promisiuni care s-au dovedit minciuni.

Nu poți să vezi nimic deoarece publicitatea apare. E agasantă. E forțată nici nu ai timp să zici că nu. Când vrei să vezi o emisiune sau un film, publicitatea apare și cu greu dispare. Are timpul ei să te scoată din sărite.

Eu una m-am săturat de publicitatea asta. Lumea e prea rapidă, timpul prea scurt, publicitatea prea multă. După ce cobor să mă uit în căsuța poștală ghiciți ce găsesc. Broșuri, pliante, fluturași. Nici aici nu scap de ele. Până și clanța ușii devine uneori un umeraș pentru pliantele care le lasă omul de la pizza. Covorașul de la ușă care ține de cald revistei de la Ikea. Pe stradă oameni așezați strategic care îți împing un pliant.

Publicitatea nu mai pare credibilă deoarece a devenit o mașină care produce bani.

David Ogilvy (1911- 1999) o figură legendară a publicității care a schimbat pentru totdeauna chipul comunicării comerciale.

În ”Confesiunile unui om de publicitate de David Ogilvy ” zicea că lumea se confruntă cu 4 probleme. Una ar fi că agențiile de publicitate s-au umplut de oameni care privesc publcitatea ca pe un soi de artă de avangardă. Oameni care cu orice chip vor să vândă ceva. Ei pun atenție și reflectoarele spre publicitatea creată nu pe produs în sine. O capcană în care să cazi de la început.

Oare publicitatea trebuie să își schimbe rețeta?

Jacques Séguéla, spunea următoarele: Prea multă publicitate a omorât publicitatea.

Cum să aduci un strop de culoare în viața și-n casa ta?10 idei de confort care trebuie încercate!

Culorile s-au cam schimbat afară.Hai să aducem un strop de culoare în casa noastră.Cum ?

  1. În primul rând mi-am dat seama că nu am nici o plantă în casă.Buchete de flori mai vin în trecere dar pleacă repede.Pe lista mea urmează achiziționarea unor plante care să aducă un strop de culoare și de liniște în casa mea plus bonusul de aer mai curat.

2. Cum 50% din timp suntem în bucătărie ar trebui să ne axăm pe partea aceasta.Toată lumea cumpără lucruri de bucătărie, atunci e timpul să le și folosim.Lucruri din vacanță cumpărate (unii au obsesia cănilor, șorțurilor de bucătărie, fețe de mese).Trebuie să facem din casa noastră o zi de sărbătoare.Mai ales ne trebuie un ceainic frumos și ceșcuțe asortate!Viața e făcută din culori!Să nu uităm de prosopelele de bucătărie.

3. Pentru a avea mai mult confort până și vizual ar trebui sa apelăm la ordine în materie de lucruri.Uneori ne ajută și cutiuțele de plastic pentru a depozita lucruri.Ele sunt de diferite forme, culori deci avem de unde alege.

4. Fiecare are unele lucruri la care ține și vrea să stea la loc de cinste.Păi în cazul acesta scoate-le în față.Nu are rost să le ții ascunse!Fotografii, tablouri, ceasuri,diplome importante.Trebuie să fi atent să nu exagerezi!

5. Personalizează-ți propiul spațiu după propiul gust.Nu ar trebui să îți lipsească un covoraș în cameră și o pereche de papucei.Toată lumea are o pereche nu?

6. Apelează la pernele de decor și la o pătură cu care poți acoperi patul.Patul trebuie făcut tot timpul.Ordine și disciplină.

7. Îți trebuie neapărat un coș de rufe din bambus care te va ajuta cu haosul hainelor.

8. Pastreză-ți ordinea la birou. Nu ar trebui să lipsească de pe birou foi albe, post-it note pentru liste și listuțe dar și o agendă în care să notezi chestii.

9. Neapărat trebuie să avem o oglindă în casă.Alegerea marimii depinde de scopul oglinzii, dacă aceasta este centrul de interes, un accesoriu sau pur și simplu functionează ca fundal.

10. Creeză-ți un loc numai pentru tine, spațiul unde să evadezi și să citești o carte bună.

11. Alege o zi de răsfăt culinar pe săptămână și un ritual de spa acasă.

De ce să angajezi oameni și nu roboți? Cum afectează tehnologia modernă viitorul?

Vorbim de recrutori/angajatori.Vorbim de o tablă de șah,unde piesele sunt aliniate frumos. Piese care am putea să fim chiar noi.Piese importante și mai puțin importante, dar toate la un loc formează tabla de șah.Viața este precum un joc.Fiecare alegere e gândită, analizată pentru a ajunge să câștigăm jocul sau să îl pierdem.Fiecare alegere contează, pentru că ea face diferența în traiectoria jocului.Ca să poți să joci acest joc ai nevoie de răbdare, un alt unghi de vedere( să ne punem in pielea adversarului, să încercăm să vedem cum gândește), o experiență acumulată.Acest joc nu ține numai de noi ci și de adversar.Se joacă în doi.Până și piesele au o vârstă dacă stai să le analizezi.Asta cred eu.Și o șansă.

Acum hai să ne gândim la joburi.Oamenii și o foaie de hârtie.Unde foaia contează ca la un test, unde știi ori nu.Altfel nu merge.

În hârtie unde e scrisă vârsta, experiența, totul.Unde poți să pierzi înainte să începi.Unde vârsta e o problemă și experiența se șterge.Companii care angajează CV nu oameni.CV-uri care sunt din ce în ce mai aranjate ca la un bal mascat, unde se caută un robot, nu un OM. CV care sunt ANALIZATE, unde voința de a munci e invizibilă, unde nu are nici un preț.Puțin înțeleg că vârsta este decât o cifră care nu ar trebui să conteze, unde bagajul lui de experiență, principii și aptitudini ar trebui să aibă prioritate.

Putem să schimbăm mentalitatea celor care angajează?Unde vârsta, experiența, familia și numărul de copii să nu intereseze? Unde unele fișe de post sunt nerealiste.Trebuie o schimbare.Un restart.Să nu mai fie un șablon bătut în cui.O șansă care să nu fie aruncată înainte să te uiti pe ea, să investești, să riști înainte să câștigi.

Sau până la urmă la asta se ajunge, un robot.Dacă cei tineri nu au o șansă, ce să mai zicem de cei de 40-50 ani?Este o problemă la nivel global?Roboții știu nu au vârstă, dar și ei pot da rateuri.Au o viață si ei, nu?

Pe tabla de șah fiecare piesă își are rolul său, regula sa de mișcare.Vestea proastă e că tehnologia ne invadează și pune stăpânire pe noi.Ne bucurăm de tot felul de device-uri mai smart ca noi:ceasuri, telefoane, case de locuit, aparate de tot felul.

Roboți de tot felul:roboți chirurgi, sexuali, computere care te fac praf la șah, roboți cu care poți să porți o conversație, mașini care conduc singure.Omul a creat ceva extraordinar dar în același timp s-a distrus pe sine.S-a pierdut în tehnologie.

Oamenii sunt expirați?Ce se caută?

Filozoful Jean -Michel Besnier făcea următoarea afirmație: „Realitatea impune, zi de zi, certitudinea că identitatea fiecăruia dintre noi devine oricum exclusiv digitală, nemaiavând alt conţinut decât rezultatul peregrinărilor noastre pe web; ea arată că sentimentul de a fi unic, care reprezintă o condiţie a oricărei moralităţi, nu se mai potriveşte vremurilor în care trăim; ea presupune că viaţa interioară va constitui pe viitor o antivaloare, de care trebuie să ne căim sau la care trebuie să renunţăm. Lumea va deveni biototalitară pe măsură ce va face să triumfe obsesia tehnoprogresistă pentru propria supravieţuire, pentru o longevitate fără final (sau finalitate), pentru o individuaţie biologică privată de dimensiune simbolică, specifică existenţei umane”.(Sursă https://www.forbes.ro/cand-viitorul-nu-mai-nevoie-de-noi-).

Martin Ford, antreprenorul din Silicon Valley, specialist în ingineria calculatoarelor, care afirmă că:”pe măsură ce tehnologia va progresa într-un ritm tot mai accelerat, iar mașinile vor deveni autonome, din ce în ce mai puțini oameni vor mai fi utili economiei. și, cum deja inteligența artificială (IA) a început să ocupe multe dintre „joburile bune”, râvnite și considerate cândva imposibil de automatizat (precum acelea de asistent al unui avocat, programator, radiolog, funcționar sau chiar ziarist), previziunile lui Ford, deși sumbre, devin tot mai plauzibile cu fiecare zi care trece”.„Ascensiunea roboților este „la fel de înfricoșătoare pe cât sugerează titlul său. Numai că nu e vorba de literatură SF, ci, mai degrabă, de prezentarea unui (aproape inevitabil) Armaghedon economic.” Frank Bruni, The New York Times.

Vreau o țară ca-n Olanda.Nu o țară unde mașinile sunt expuse ca la muzeu pe stradă și semaforul nu are gură să vorbească !

Olanda nu mai există în actele oficiale, din acest an.Și-a schimbat numele și de acum încolo va purta denumirea de „Ţările de Jos” (Netherlands). Sună bine.Plec în Netherlands.

Vreau să ajung la magazin, dar trebuie să trec prin haosul de mașini.Unele care sunt parcate pe trotuar, unele care îți obosesc retina din cauza bătrâneții și abandonului pe stradă.Unele care emană o căldură de zici că ești în Africa.Dacă aș avea o baghetă magică, aș vrea să dispară toate!

În ziua de azi semaforul a devenit o adevărată problemă în România.Unde trebuie să fim de 2 ori mai atenți deoarece sunt aceste ” mașinării ”care gonesc în viteză și care nu se sperie de culoarea roșie.Roșu pentru unii nu semnifică nimic.Trebuie să vânezi mașina cu privirea ca să îți dai seama de următoarea mișcare.Nu glumesc.București o apocalipsă a mașinilor.

România este pe primul loc în Uniunea Europeană (UE) în două statistici tragice: numărul bicicliştilor și al pietonilor care au murit în accidente rutiere raportat la totalul populaţiei, arată Eurostat, citat de Agerpres.Stăm bine.Nu numai la capitolul acesta, așa în general.

Un studiu făcut în anul 2019 în România a arătat că mașina personală este mijlocul preferat al celor mai mulți cetățeni. 50,6% din populație se deplasează astfel în mod constant. Transportul public este a doua cea mai populară opțiune, pentru care optează 32,4% dintre români. 10,4% dintre oameni aleg mersul pe jos, mare parte din timp, iar numai 5,3% preferă mersul pe bicicletă în defavoarea altor mijloace( Sursă: https://www.auto-bild.ro/stiri/mersul-pe-bicicleta-romania-161097.html).

Un alt studiu arată că Bucureştiul este poate cel mai aglomerat şi agresiv trafic auto dintre capitalele UE, deşi România este unul dintre campionii Europei la producţia de biciclete. Multe se duc la export.Ducem la export tot ce avem mai bun și importăm tot ce e mai prost și ieftin.De asta România este unde este.Nu avem nevoie de experți ca să ne dăm seama că nimeni nu vrea să facă ceva durabil și de calitate .Aici mă refer la cei în funcții, care au instrumentele necesare în acest scop dar…..se opresc înainte să înceapa!

Totul pe repede înainte, lucruri de ”mântuială”.

Îi pasă cuiva de țara asta? De viitorul nostru și al ei?Nu suntem capabili să facem nimic.Nimic de calitate.Numai când sunt alegeri mai zboară o frunză.E o zi de bâlci, când toate sunt înșirate ca să se vadă mai bine taraba expusă.Mergi pe stradă, vezi o groapă care așteaptă un semn divin să fie astupată, mai faci 2 pași copaci tăiați aiurea, lucruri care sunt începute și lăsate să doarmă.Nu cumva să fie deranjate.

Țara asta e a fiecăruia în parte.Dacă alte țări pot, reușesc , noi de ce nu copiem rețeta succesului?Noi

de ce nu reușim?

Cazul Olandei, țara cu cele mai multe biciclete din lume.Mai multe biciclete ca numărul de locuitori și care deține cea mai impresionantă rețea de piste.Țineti- vă bine, urmează cifra.35.000 de kilometrii, pe tot teritoriul țării.

Dacă și la noi s-ar implementa acest concept?La noi mersul pe bicicletă reprezintă un pericol.

Un pericol la lista care e demult supra încărcată.Oameni care promit că fac, aduc bibliile lor și le etalează și când se termin mandatele,trec promisiunile ca și ei. Poate o să fie revoluția-ebike, omul poate să dicteze noul trend.

Toată lumea are de câștigat dacă transportul pe bicicletă ar deveni prioritar.Lista e lungă.Începutul e greu.Când ei spun că nu se poate, noi putem veni cu soluțiile.

Aerul condiționat care face ce vrea din noi.Un semn de alarma?

În fiecare zi apare ceva în viața asta.O zi bună, una rea.E 13 septembrie.Azi e o zi când ești fiartă pe aerul condiționat.Vrei să ai o discuție cu el fața în față.Numai că din cauza zgomotului produs de el, ajungi să vorbești singură.

O să scriu ce nu mai suport în ultima perioadă.Aerul condiționat.

Aer condiționat care îl găsești peste tot.În supermarket unde uneori ai nevoie de o geacă de iarnă și un fular ca să poți să îți faci curaj, în malluri unde ai impresia că s-a schimbat anotimpul o dată ce ai călcat pragul lor, în magazine mici sau la locul de muncă.El are 2 frecvențe, așa îl simt eu:maxim sau mic.Lumea alege butonul maxim ca un vitezoman pe pedala de accelerație.Un vitezoman care vrea să ajungă repede la linia de final.

La locul de muncă e o adevarată problemă(era, că acum cu pandemia lucrezi de acasă).Respir ușurată!Tot timpul trebuia să trec prin infraroșii să prind cel mai bun loc unde aerul nu îmi bătea fix în cap.Era un proces care dura mult între colegi.Pro si contra.Tot timpul câștiga aerul condiționat chiar dacă pe front existau victime.Aparatul era reglat la o anumită temperatură care nici amenințat nu putea fi modificat.Primeam tot timpul niște răspunsuri banale, care se lăsau cu dureri de cap.Ajungeai să crezi că e o problemă cu tine, nu cu afurisitul de aer condiționat.

La început aerul condiționat era considerat un lux necesar pentru supraviețuire în zile caniculare.Azi a devenit o problemă care duce la disconfort la nivelul foselor nazale, un impact asupra sănătății noastre care pare să fie ignorat.Cât de des sunt curățate aceste aparate?Măsurile utilizării acestui aparat sunt respectate de toți?

Aerul condiționat este responsabil pentru o paletă largă de manifestari respiratorii, începand cu secretii nazale si terminând cu bronșite, pneumonii, viroze respiratorii si legioneloze (infectii cu bacterii din grupul Legionella). 

Aerul condiționat care este din ce în ce mai tare dat.Problema majoră o constituie curățarea aparatului de aer condiționat care depozitează adevărate focare dacă nu sunt curățate periodic.În filtrele sale se depun o mulțime de bacterii și alergeni care produc numeroase alergii și iritații.

Azi vreau să aduc în discuție argumente contra acestui aparat:

1.Schimările bruște de temperatură și umiditate afectează sistemul respiratoriu.Super respirăm din ce în ce mai bine.

2.Usucă pielea și mucoasele membranelor.

3.Adaugă un zgomot la cel ambiental,care uneori te scoate din minți.Nu mai zic de apa care o elimină și tot timpul se face resimțită.

4.Dacă aparatul condiționat este slab întreținut atunci putem vorbi de amplificare sau provocare de reacții alergice: rinită, iritația gâtului, răgușeală,conjunctivita.

Eu nu sunt o bună prietenă a aerului condiționat după cum v-ați dat seama.Supraviețuiesc și fără el.Voi cum stați la capitolul acesta?La voi cum e aer condiționat sau nu?Cine câștigă?

Să bem sau nu cafeaua?Cafeaua, prieten sau dușman?

Statisticile arată că în România sunt consumate aproximativ 300 de cafele/an/persoană.Ar trebui să fac un experiment, câtă cafea cumpăr întru-an an.Maybe next year.

Sunt zile când nu beau cafea, funcționez și fără.Dar cred că relația noastră se bazează pe prietenie.Îi ador mirosul, pot să o vizitez când vreau.Ea mă așteaptă pe raft, cu cescuțele diferite pe zile.

România ocupă locul 26 în lume, iar cei mai mari consumatori sunt Suedia și Finlanda cu aproximativ 1300 de cafele/an/persoană.Statisticile mai arată că, cafeaua este cea mai tranzacționată marfă din lume, după petrol.

De ce să consumăm cafea:

  1. Cafeaua ne dă o stare de energie, ne ajută să ne simțim mai puțin obosiți.Cofeina este absorbită în sânge după care ajunge în creier.Aș vrea uneori să fiu injectată cu cafea.Drumul până în bucătărie pănă e gata cafeaua mi se pare mult.Un tren personal care se miscă greuuuu.
  2. Ne poate ajuta să ardem grăsimea.Studiile arată că această substanță poate grăbi metabolismul cu 3-11% și studii care indică faptul că aceasta poate arde până la 10% din grăsimi.
  3. Poate îmbunătăți performanța fizică
  4. Conține nutrienți esențiali
  5. Poate reduce riscul de Diabet de tip 2
  6. Ne poate proteja de Alzheimer și Demență
  7. Ne ajută să luptăm cu depresia și chiar ne face mai fericiți
  8. Ne ferește de atac vascular cerebral
  9. Ne lungește viața

Topul brandurilor de cafea care le consum și îmi plac:

1.Cafea macinată Lavazza Qualita Rossa, Crema e gusto cafea măcinată.Costul acestei cafele este în jur de 20-25 lei

2.Cafea Davidoff aroma Rich, aces tip de cafea este unul mai scump 30-35 lei

3.Cafea Illy are și un design mai special într-o cutie metalică care te ajută să îi folosești recipientul pentru a pune ceva.Costul acestei cafele este de 35 lei.

4.Cafea Jacobs care are un preț de 18 lei.

Voi cum stați la capitolul cafea?Sunteți fidel doar unui anumit brand?Care e relația voastră cu cafeaua?

Cum să râmai pozitiv când lucrurile nu merg bine.

Tot timpul auzim aceiasi frază ”fii pozitiv”.E ușor de spus, greu de făcut când societatea și mersul ei te duc fără să vrei la colț.Dar eu sunt de părere că dacă gândești pozitiv, atragi lucruri pozitive.Ce dai aia primești.De multe ori facem bine și primim rău, dar asta nu ar trebui să ne oprească.Binele învinge răul.Binele și răul este creat de noi.

Oricum nu toate zilele sunt la fel, asta e o ușurare.Dacă totul ar fi perfect nu s-ar mai numi viață.

Prima conditie pentru a fi fericit este sa n-ai timp sa te gandesti la nefericire”. (George Bernard Shaw).

Trebuie să îți dai seama ce îți face rău, să conștientizezi , să separi răul de bine.

Nu trebuie să avem o viată perfectă pentru a fi fericiți.,Fericirea se măsoară în lucruri simple care uneori suntem prea ocupați să le mai vedem.

Sunt unele tehnici care le-am trăit pe pielea mea și care le iau în considerare:

1. Controlul volumului de știri negative cu care te încarci

Am renunțat în parte parte la televizor, unde știrile erau trase la indigo.Posturi de televiziune cu personaje dubioase, pentru a avea audiență, oameni care sunt platiți să zică unele lucruri.Uneori te poți deconecta de la tot ce înseamnă tehnologie pentru a te încărca cu energie , liniște.

2.Fă selecție în ceea ce privesc persoanele negative din viața ta.

3.Fă lucruri care îți țin mintea ocupată și chiar te satisfac.

4.Ascultă muzică și dansează ori de câte ori ai ocazia.

5.Practică recunoștința pentru tot ce ai în viată.

6.Caută compania persoanelor care te incurajează .

7.Nu trebuie să rămâi blocat în trecut sau viitor.Trăiește prezentul!!!Trăiește clipa cum ar zice unii.

8.Nu trebuie să ne comparăm cu alții pentru că fiecare e unic și special în felul său.Viața nu e matematică unde să faci calcule, să scazi sau să aduni.Nu trebuie să ne gândim ce zic alții, pentru că timpul tău e valoros.

9. Iesi din zona de confort.

10.Gândește că și mâine e o zi și nu știi ce se va întampla.Mulțumește pentru asta.

Voi ce a-ți mai adăuga la listă?

Cum ne exploatează social media?

Facebook sau Instangram?Sau niciunul?Like sau dislike?

Un microb care pune stăpânire pe noi.Pe unii dintre noi.Dacă ai aceste 2 aplicații în telefonul tău te poți numi un dependent de media, care e pierdut într-o lume de likeu-ri, shareu-ri, sau comentarii, toate în timp real.De ce nu există și un buton de dislike?Viața e cu de toate în ea, cu like și dislike.Fericiți sau nefericiți.

Sau ești în tabăra adversă unde nu ești abonat la nimic.Mai bine pentru tine!Rămâi acolo.

Mulți zic că apelează la aceste rețele de socializare , pentru a scăpa de stresul cotidian și a invada un spațiu unde toată lumea e fericită.Plecați în vacanțe scumpe, unde ceilalti îi urmează, haine procurate, cosmetice in top.Un magazin unde se vinde tot, vieți la indigo, unde toată lumea face același lucru. Dar totul e perfect?Asta se vrea?

Oare perfecțiunea asta expusă provoacă dependența?

Deoarece avem parte și de propagandă, manipulare din partea unora, instigare la violență, stereotipuri, prejudecăți dar ele nu sunt așa puse în lumină, de multe ori ascunse sub preș.De ce ?

Pe langă toată frumusețea asta expusă în doze exagerate, apare pentru unii și dependența de internet.

Un microb care este din ce în ce mai puternic.Trebuie tratat.Țări ca Statele Unite, Coreea de Sud sau Brazilia unde există deja clinici de dezintoxicare digitală.Oameni care au uitat să mai interacționeze și au ajuns să fie tratați.

Dr. Kimberly Young, expert în dependenţa de internet: ” Ecranele sunt desigur eliminate, nu există acces la reţele wireless, mănâncă în comunitate şi lucrează în comunitate cu alţi pacienţi. Avem ore pentru construirea unei mai bune imagini de sine, sunt sesiuni de terapie unu la unu, dar şi de grup”.

E o problemă care ia amploare și ar trebui să o conștientizăm. O să apară o noua filă, diagnotisticarea individului cu privire la dependența de internet.Există exhibiționiști sau trecători care decât privesc ce fac alții.

Aceste aplicații sunt din ce în ce mai obsesive, deoarece ai impresia că trebuie să îți faci prezența în fiecare zi, deoarece poți alege ce vrei să faci , e ca un magazin cu chestii multe în care îți pierzi doar timpul, rareori dacă cumperi ceva.Timp pierdut în cea mai mare parte.Cum reușești să renunti?Divorțând de ele?Pa, la revedere?

Aceste spații digitale unde unii își expun toată viața lor, ca o carte deschisă și unde alții stau și observă tot, se abonează la film.Aceste 2 platforme nu susțin încadrarea în tipare precise și o etichetă care e deja fixată de mult?

În viziunea mea aceste platforme au ajuns o mașinărie care să fabrice același tipar de oameni, care ies în evidență.

În ce direcție se îndreaptă acește mașinarii?

Revin cu o completare la acest articol după ce am vazut pe Netflix un documentar cu totul interesant.Angajați care au lucrat încă de la început în aceste aplicații Facebook,Twitter, Snapchat,Instangram,Youtube, Pinterest,oameni care au pus bazele Mozilla,director de monetizare în cadrul Facebookului, omul din spatele butonului Like ,coinventatorul Google Drive ,Gmail chat.Ei semnalează o problemă de etică în ceea ce privește această industrie și consecințele care le generează.

Un plan de afaceri unde oameni sunt lipiți de ecranul calculatorului, o vrajă care a fost împrăștiată asupra consumatorilor.Cum intrii pe acest tărăm ești cu totul în altă lume.O lume a manipulării, o piață unde se tranzacționează viitorul uman.Totul este supraveghiat, monitorizat, măsurat .Informații care ajung într-un sistem, prelucrate pentru a produce predicții.Ore care le petreci necâștigând nimic doar o dependență.O dependență de ceva care se dezvoltă ca un paienjăn și care îți invadează viața.Viața care este petrecută mai mult într-un mediu virtual, urmărești în timp real tot ce se întâmplă.Totul expus,un televizor unde poți alege programele, unde poți fi la orice oră din zi sau din an.Cred că lumea se îndreaptă spre ceva cu totul greșit.Fără să ne dăm seama.Rapid, foarte rapid.

Atenția cade pe ceva superficial, unde toată lumea e conectată.

Avem nevoie de o pauză și de detașare de tot ce înseamnă aceste aplicații.Aplicații care ne fură ore cu familiile noastre, cu copii noștrii, cu noi însine.Cu toți banii din lume nu poți cumpăra timp.

Aceste companii tech au țeluri care să atragă câți mai mulți utilizatori, să se folosească de dependența lor cu privire la aceste aplicații, pentru a încasa sume colosale de pe urma lor.

”Orice tehnologie suficient de avansată nu e foarte diferită de magie ”.Arthur C. Clarke.

Sunt experimente aplicate asupra utilizatorilor,metode care sunt din ce în ce mai îmbunătățite , pentru ai ține ocupați, interesați și care generează profituri colosale pentru stăpâni.

Nu un remediu pentru cancer, sau orice altă boală nemiloasă ci un tărăm care este bazat pe manipulare, dependență, care să producă bani pe bandă rulantă.

Unde se îndreaptă această industrie? Poate ea să se schimbe în mai mult bine? Vrea ea asta cu adevărat ?Sau dorește să umple sacul cu bani prin metoda care dă roade?