Top filme în viziunea mea

Fac topul filmelor care mi-au plăcut și care le-am vizionat chiar și de 2 ori.

Filmele voastre preferate care sunt?Care e filmul care te intorci la el cu plăcere?

  1. Mândrie și prejudecată cu Keira Knightley.
  2. Intern.Un văduv de 70 ani care răspunde unui anunț pentru stagiari seniori cu actorul Robert de Niro în rol principal.
  3. Cum să dai afară din casă un burlac de 30 de ani, Matthew McConaughey și Sara Jessica Parker în roluri principale.
  4. Evadare din Alcatraz cu actorul principal Clint Eastwood.
  5. Avocatul diavolului cu Richard Gere.
  6. Pretty woman cu actorii Richard Gere și Julia Robert.
  7. Karate kid cu actorul principal Pat Morita.
  8. My big fat greek wedding cu actorii Nia Vandals și John Corbett.
  9. Închisoarea îngerilor cu actorii Tim Robbins și Morgan Freeman.
  10. Idilă de noiembrie cu actorii Keanu Reeves, Charlize Theron.
  11. Impact nimicitor
  12. Naufragiati în rol principal cu Madonna.
  13. Batman.Începuturi.
  14. Dragoste cu preaviz cu Sandra Bullock și Hugh Grant
  15. The green mile unul din preferatele mele cu Michael Clarke Duncan care a luat Oscarul pentru cel mai bun actor în rol secundar.

Vecinul și dalta

E dimineață, seară nu contează. Jobul vecinului e să mă trezească. Construiește la casă pe timp de ploaie, de weekend, de sărbătoare. Aș vrea să știu ce tot face? Și când se va opri?

Când stai la bloc, răbdarea ta e pusă sub semnul întrebării. Există tot felul de vecini pe palier. Vecinul care nu te salută și așteaptă să te bagi tu în seamă cu el. Vecinul care e vorbăreț, vrea să știe tot din lună în stele (asta e vecinul care fură/împrumută și factura la curent) el zice că face investigații, eu zic cu totul atceva. E vecinul cu care ai de furcă și trebuie să fi cu ochii-n patru.

Vecinul de la parter, justițiar din fire, cu care nu îi ajungi nici până la nas. Începe cearta când nu te aștepți, e bine să îl eviți. Vecinii cu familia numeroasă care e mai normală din fire.

La bloc e zahărul și sarea. E catalogul în care notezi totul și cand ajungi la apel, nu ai nevoie de prezentare. Există tot timpul un vecin care duce corespondența la uși, în case. Uneori omite lucruri, sau mai inventează. Așa sunt și rudele. Bogate în imaginație.

Fiecare vecin e văzut în felul său. Știi de care să te ferești, cu care să vorbești.

Voi ce fel de vecini aveti?Normali sau băgăreți din fire?

Trebuie

Zi de luni. V-am zis că ajungem la ea.

Azi trebuie să aplic din nou la joburi. Joburi care se încăpățânează să nu mă vrea. Când ești axat pe ceva și toată energia ta se focusează spre lucrul acela, fix atunci universul parcă nu te ajută. Când nu te mai gândești, sau nu mai ai nevoie apar ca ciupercile după ploaie. Te încolțesc.

Joburile care au o listă de îndeplinit, pași care te îmbătrânesc pănă ajungi la ei. Un om care decide soarta ta. Procesul e anevoios. El stă pe scaun, tu parcurgi kilometrii. De ce nu ești răsplătit doar pentru că vrei să îi oferi din timpul tău energie, cunoștiințe?

Începe confruntarea. Ce știi, ce ai făcut, ce urmează să faci.

Până și joburile sunt împărțite. Da ai auzit bine. Mulți „premianți „ajung în frunte.

„Norocul e prea puțin și lumea prea multă”zicea Ion Luca Caragiale. O fi adevărat?Unde se vinde norocul că eu vreau să ajung la el. Să iau să bag în buzunare.

De ce nu putem face ce vrem în viață? De ce trebuie să alergăm după jobul perfect, soțul perfect, haina care ne avantajează. Când ajungi la ele nu le mai vrei că ai bifat și vrei cu totul altceva.

Care ar fi jobul pefect pentru voi? Ce v-ați dori să faceți sau să fi făcut?

Drumul cu trenul

Drumul cu trenul e ceva uau. Tot timpul apare ceva nou. Asta e clar.

De obicei îmi place să urmăresc oamenii, să îi aud, să îi analizez. În tren ai timp și nu prea ai ce face. Cartea care vrei să o citești se întrerupe la fiecare gest, cuvânt. Un călător coboară, altul abia urcă, coate și genți care se tot plimbă. Bagaje pe coridor, saluturi cu mâna, conversații cu oameni care îi întâlnești.

Un circ de cuvinte, de haos, de zar.

E trenul unde vezi și auzi ultimele bârfe,vieți înșirate deoarece ai acces la orice.

Îmi vin în minte trenurile din Rusia, un oraș care mi-a rămas în suflet. Un oraș unde totul are o altă dimensiune. După Italia unde și acolo trenurile te atrag în călătorii. Ceea ce nu pot spune și despre România. NU Încă.

Călătoria mea începe într-o dimineață cu un traseu de 5 ore. Mă așez în scaunul tapițat care mi se pare tot timpul că se face din ce în ce mai mic și incomod. Straniu.

Geamul aburit ca o cafea într-o dimineață geroasă. Călătorii pe scaune înșirați, cu gânduri numai de ei știute. Se aud frânturi de conversații, plâns de copil și un câine care vorbește în limba lui.

O mamă își ceartă copila cu un ton în care ne cere să fim toți părtași. O ceartă banală. E vârsta. Vrea să se facă auzită, asta e clar. Bărbatul e ocupat cu altceva nu are timp de fleacurile astea.

În scenă intră o familie: mamă, tată, fiu. Bagaje nu glumă, zici că se mută, dar asta e trenul să plimbe oameni și valize.

E momentul să citesc cartea luată la drum Comisarul Maigret care tot timpul e în căutarea făptașului și pedepsirea lui. George Simenon un autor care a transformat cărțile de detectivi în opere.

Familia se așează pe locuri care nu sunt ale lor. După un timp sunt deranjați de proprietarii drepți la apel. Nu citesc mult că familia se învârte în șir indian căutându-și din nou locul. Se uit la bilet, trag să privească după iar se așterne tăcere.

Oamenii devin preocupați de familia care își caută locul. Loc care în decursul unei ore pe ceas, este căutat, amenințat. Apar la orizont niște vecini de drum care sar în ajutor cu indicații ,sfaturi. Locul tot e un mister.

Apare și controlorul care indică un loc, dispare. E preocupat cu alți călători cărora le caută locurile.

Locurile cu pricina erau luate în posesie de alte persoane.

Într-un final bagajele se plimbă pentru ultima dată și locurile ajung să fie stăpânite de adevărații stăpâni. Respir ușurată.

Îmi place în tren.

Tot în decursul acestei călătorii s-au petrecut următoarele: cineva a urcat în trenul greșit, ceea ce se poate întâmpla oricui. Controlorul relata că a stat acasă pe o perioadă de 3 luni și acum era așa dornic de muncă încât căută locurile pentru persoanele care nu aveau loc și ne mai facea câte o marturisire privind pe geam.

Toți am avut parte de o peripeție în tren. Bagaje pierdute,uitate?O iubire în tren?

Trenul te poartă în călătorii. Nimic nu e ca data trecută.

Ding Dong

Azi m-am trezit cu o poftă de viată.

Sunt un om al dimineții, mă trezesc devreme,uneori prea devreme.Azi vreau să presar iubire.

Cum se poate schimba șirul evenimentelor într-o zi, în câteva ore.

Uneori avem momente în viață, când nu suntem pe aceiași undă cu persoană iubită.Apare cearta,conversații tăioase,contradictorii.Omul vorbește când e nervos.Se lasă tăcerea se trage cortina.

Când ești nervos ești vehement în afirmații, stăpân pe sine și nu vrei să cedezi.Apare un moment la fiecare persoană,nimeni nu e perfect.

După ceartă ca și după ploaie, iertarea doboară scutul dintre cei doi,cuvintele se rostesc singure, venite să întimpine omul la usă.Asta e iubirea, poftește în casă ajunge la suflet.

Iubirea există în orice și în toate dacă ești atent să o privești,să o culegi, să o fructifici,să o împarți.

Vorbesc de iubire ca paharul cu apă.Nu poți trăi fără să-l bei.

Întâlnim iubirea în diferite forme și feluri.Iubire ce nu poate fi cântărită.

Ce ar fi viața fără iubire?

„Trebuie să iubești pe oricine, orice, oricum, numai să iubești – Alexandre Dumas”.

Putem ‘trăi” fără multe lucruri,dar fără iubire nu.Omul ce nu ajunge să iubească e gol pe dinauntru.Când ajungi să iubești abia atunci realizezi că ai totul.

Einestein dădea un răspuns așa frumos:

Pentru a evidenția iubirea,am creat o simplă substituire în cea mai frumoasă ecuație de-a mea.Dacă în loc de E = mc2,acceptăm că Energia pentru a vindeca întreaga lume poate fi obținută din multiplicarea iubirii cu viteza lumii la pătrat.”

Zi frumoasă cu iubire.

Cafeaua de dimineață..

Cafeaua de dimineață și roboțelul poate să se pună în funcțiune.Ziua când zici că faci multe dar nu știi pe ce drum să o apuci..

Cafeaua o plăcere nevinovată dar atât de așteptată.Vă place cafeaua?

Zi de sâmbătă.Parcă ieri era luni?Pățești așa când nu mai ai noțiunea timpului?

Ziua de sâmbătă e diferită,e zi liniștită și dornică să ne cunoaștem.Ziua de sâmbătă nu e o zi oarecare.

Nu e ca luni când toate fierb și ceasul nu ajută deloc.

Aștepți linia de sosire să se facă o vineri, ca să poți să te dezbraci de griji, probleme și să invadezi într-o lume unde numai tu ai acces?Ziua când decizi ce să faci pentru tine și poate o pierzi numai stând în pat să dormi.Tic tac nu e lângă noptiera ta ca să facă probleme.

Timpul zboară.

Nu iartă pe nimeni.Anotimpurile trec și nici nu ai timp să te obișnuiești cu unul.

Uneori devenim nostalgici și ne aducem aminte de vremurile bune.Săpăm în mintea noastră pănă descoperim ce vrem să știm și ne lăsăm purtați de gânduri care ne invadează mintea.După punem lacăt la usă.

Facem o retrospectivă,un film rapid care să ruleze in fața noastră.De schimbat nu aș schimba nimic poate aș mai adăuga ceva ,ca un tablou care mai trebuie retușat,îi mai lipsește o pată de culoare.Ești în trecut ,viitor și dupa iară prezent.

Așa sunt eu.

Azi o să aleg o carte de citit din meniul propus:

Bărbați fară femei -Haruki Murakami

Honoré de Balzac Femeia la treizeci de ani

În căutarea oii fantastice-Haruki Murakami

Haruki Murakami este unul dintre autorii mei preferați.Voi ce cărți a-ți citit și v-au impresionat?Care este autorul vostru preferat?

De dimineață o să încep cu o ora de zumba.Ziua de sâmbătă e zi de placeri…

Doar știți ca dupa sâmbătă apare o luni…..

Scrisul e o terapie

Aș vrea să fiu un scriitor.Nu e ușor, asta e sigur.Să evadez într-o lume unde nu există limite, obstacole, frică, ură,griji, probleme,foame ,sărăcie…

În ziua de azi, puțini mai citesc ,totul e superficial.Societatea nu mai vrea oameni care să știe totul, cu cât ști mai mult ești vazut mai prost.

Cu cât ești expus mai mult,mai accesibil, devii mai interesant, chiar dacă nu ai nimic bun de spus.Toți care nu au nimic de spus,sunt la cârmă, ne dau sfaturi , povești de viață,ajung repere pentru unii.

Deschizi televizorul și auzi numai tâmpenii,știri fără nici un sens.Atunci te intrebi unde sunt oamenii de calitate?De ce nu se fac auziți, zdrobind prostia?

Lumea se vinde ușor și ieftin..Telefonul și aplicațiile lui fură timp.Timp mult care nu se mai întoarce…

O societate în care toată lumea e în direcția greșită.O direcție care e urmată de mulți.Ori ții pasul cu ei ori stai în urmă.

O zi ca oricare alta, trebuie sa deschid pc și să inceapă munca de corporatist.Nu mă regăsesc deloc ,fac lucrurile mecanic, uneori sunt si absentă.Aș vrea să fac ce imi place, pentru asta am studiat.Dar viața e plină de surprize.

Afara plouă și aș vrea să fiu o carte,în alt secol.Aș evada…unde aș pleca?

Rătăcirea

Viața este o melodie frumoasă care te poate înălța pănă la cer, care îți furnică pielea, care oprește timpul în loc.Există pentru toți o melodie.

Mi-am dat seama târziu ca oamenii nu pot fi schimbați, mai ales pe cei pe care îi iubești.Fiecare are un ceas care tâcaie in felul lui, nu îl poți opri, da înapoi sau înainte.

O melodie poate fi cântată perfect sau imperfect, înteleasă și absorbită total,apreciată sau criticată.O melodie poate să zică multe sau nimic.O iubire la fel.Ceva cunoscut ție poate să devină un tărăm necunoscut ție.

E ceva ce ști că vrei, că poți,că accepți, că faci ceva în direcția asta.Nu oricui îi place același gen de muzică.Gusturile nu se discută, vorbele nu se iartă,timpul nu se cumpară.

Azi când toată lumea e pe rapid ,e fascinată de ambalaj,când nu știe exact nimic dar știe tot,când vrei dar nu poți, dar aștepți să vină o zi mai bună,când nu mai este timp de iubire,că neajunsurile sunt multe.Pierzi timp să ințelegi ceva ce nu e de înțeles.Trebuie urcat în tren și mers înainte..

Asta e firul vieții, nu trebuie căutat și găsit răspuns la orice.

Anul 2020 când lumea e liberă să zică și să facă orice.Zis multe făcut puțin ,spre nimic.E un an când cei care nu au nimic de spus se afirmă,banii vorbesc .Ei știu orice limbă internațională,trec orice graniță a lumii,pot ține de frig și de foame,dar nu pot cumpăra timp, iubire.

Iubirea nu e de vânzare, nici de cumpărare.E ceva frumos,curat,pur.Iubirea ar trebui să fie prietenie.

Pe vreme frumoasă sau urâtă doi inși merg în aceiași barcă,în aceiași direcție.

Prietenia e bazată pe sentimente,e greu explicat în cuvinte , e o egalitate, o acceptare .

Frumoasă-i iubirea sau banul?